A plasat 1300 de tuburi de neon in pozitie verticala sub traseul unor cabluri de inalta tensiune. Si desi acestea nu au nici o alta conexiune, in afara de impamantare, ele lumineaza la puterea nominala, potrivit Financiarul.
 
Asezate ca niste piloni, ele creeaza campuri electrice, intre potentialul de 400.000 Volti ai retelei de transport al curentului electric de mare putere si potentialul electric zero al pamantului.
 
Scopul proiectului nu a fost acela de a arata pericolele la care se expun cei care locuiesc direct sub firele de inalta tensiune – desi acestea constituie motive suficiente pentru a nu se acorda autorizatii de constructie nici in Marea Britanie si nici in Romania, chit ca la noi se mai fenteaza sistemul – ci de a crea un efect artistic.
 
“Ar fi extraordinar daca am conduce pe autostrada si ne-ar cadea privirea pe un camp impodobit cu o multitudine de tuburi fluorescente ce lumineaza fara fir numai pe baza campului electromagnetic ale liniilor de inalta tensiune”, afirma Richard.

Sigur, nu ne aflam in fata unui fenomen “free energy”, caci becurile acelea cu neon isi iau energia de undeva si anume din campul electromagnetic “rezidual” format in jurul conductorilor de mare putere aflati in functiune.

Chestiunea aceasta este exploatata si de unii romani inventivi, care convertesc o parte din campurile electromagnetice enorme provenite de la surse apropiate in propriul interes. In strainatate, ca de exemplu in Marea Britanie si Statele Unite, exista legi specifice care sa impiedice acest lucru. Cat sunt ele de aplicate, e greu de spus, pentru ca si acolo se intalnesc exemple de “pirati” ai campurilor electromagnetice artificiale rezultate in urma diferitelor activitati ale vietii umane moderne.
 
In Romania, prin jurul Capitalei si al marilor orase cum sunt Iasul, Brasovul, Constanta, Timisoara, Clujul, exista destui mesteri amatori care si-au facut lampi de gradina cu neon alimentate de campuri radiante electromagnetice provenite de la traseele de inalta tensiune sau de la statiile de emisie radio in unde medii.
La Letcani, Iasi, profitand de prezenta emitatorului de putere al Radio Iasi, functioneaza de ani buni cateva neoane exterioare nealimentate de la reteaua casnica, dar care lumineaza de juri ca sunt legate la priza.
 
Ba au ajuns la urechile mele si zvonuri precum ca unii amatori de electrotehnica au reusit sa-si incropeasca niste colectoare de putere electrica din semnalul radio, cuplate cu stabilizatoare de tensiune, care le asigura curent gratuit la 220 volti si la un amperaj deloc neglijabil. Dar pe asta n-am vazut-o, ci numai am auzit-o. In orice caz, e perfect realizabil tehnic, desi nu la indemana oricarui amator.
 
Colectoarele de camp electric pot fi de altfel usor incropite, insa nu pentru puteri mari. Sa ne amintim vestitul radio fara baterii al copilariei noastre. Un montaj simplu, cu o galena telefonica si o dioda, care receptiona postul de radio in unde medii cel mai puternic din zona. Ei, dar de aici si pana la colectarea a 220 de volti din aer, fara fir, mai este.
 
Practic, totul in jurul nostru se scalda in unde radio. Semnale de la sateliti, telecomunicatii mobile, transmisii radio etc.
 
O aplicatie mai elaborata a captarii si utilizarii puterii electrice din semnalele radio care ne impresoara apartine echipei de cercetare condusa de profesorul Manos Tentzeris, de la Georgia Tech, care a produs un aparat capabil sa alimenteze mici dispozitive wireless si care nu consuma curent de la retea.
 
Creatia foloseste o antena pentru captarea undelor radio.
 
La inceputul proiectului, in 2006, aceasta folosea doar gama de frecvente cuprinsa intre 100 si 200 MHz. Acum exista o antena ce capteaza toata gama de frecvente cuprinsa intre 100 MHz si 15 GHz, ceea ce a condus la sporirea puterii electrice livrate.
 
Electricitatea captata este transformata in curent continuu si stocata intr-un acumulator.  Aceasta tehnologie produce o putere mica, de circa 1 miliwatt, dar e destul pentru a alimenta anumiti senzori sau microprocesoare.
 
Dispozitivele wireless, fara fir de alimentare de la retea, pot avea diferite aplicatii. Ele pot functiona ca detectoare automate de frecvente ale bunurilor expediate prin coletarie sau ale marfurilor sau integrate in sisteme autonome de monitorizare a conditiilor meteo sau ca sisteme de avertizare in caz de caderi ale curentului electric pe liniile de transport conventionale.
 
Poate ca cel mai senzational aspect este ca acesti senzori autoalimentati pot fi produsi prin listare pe o bucata de hartie cu o imprimanta obisnuita! Cerneala este insa intrucatva mai putin obisnuita, caci contine nanoparticule de argint.
 
In orice caz, cand aceste dispozitive vor intra pe piata, ele vor fi usor de produs si la costuri reduse.

Sursa: Financiarul