Interventii chirurgicale realizate de brate robotice capabile de miscari neinchipuit de fine. Roboti industriali care ridica, deplaseaza, sudeaza, taie si lipesc, inlocuind bratele a zeci de muncitori. Jucarii care imita socant de fidel înfatisarea a tot felul de animale, dar care sunt tot roboti, mai mari sau mai mici, de la robo-pui de gaina, pâna la enormi dinozauri animatronici. Roboti militari, roboti utilizati în actiuni de salvare, roboti trimisi în misiuni de explorare spatiala... Robotii sunt printre noi, pe lânga noi, traim în preajma lor, uneori fara sa ne dam seama cât de frecventa e prezenta lor. Iar în ultimii ani, prezenta zilnica a unui robot-însotitor permanent, traind pe lânga casa omului, nu mai reprezinta o proiectie SF, ci o realitate tot mai raspândita.
 
În tarile dezvoltate ale Asiei, cel putin, a împarti viata de zi cu zi cu un robot e din ce în ce mai putin bizar si din ce în ce mai larg acceptat. Beneficiarii acestor progrese sunt mai ales oamenii vârstnici, singuri si cu probleme de sanatate sau persoanele cu diferite dizabilitati.

Pe masura ce populatia lumii sporeste si îmbatrâneste, cei ce vor avea nevoie de sprijinul constant al unui însotitor permanent - fie el uman sau robotic - sunt tot mai numerosi. Iar cum, în sistemul actual, îngrijirea de catre personal uman specializat are problemele ei, s-ar putea ca o mare parte din treaba sa revina robotilor - cel putin pentru cazurile mai usoare - degrevând personalul medical si de asistenta sociala, care s-ar putea astfel ocupa preponderent de cazurile mai complicate, ce necesita abordarea mai subtila, mai aprofundata si mai complexa de care e capabila fiinta umana.
 
Roboti terapeutici

În anul 2003, în lumea zoo-creaturilor robotice si-a facut aparitia Paro, un pui de foca animatronic. Însa, spre deosebire de numeroasele animalute animatronice - unele foarte realist imitate - scoase pe piata de japonezi (precum pisica NeCoRo, din materialul video de mai jos), Paro nu e pur si simplu o jucarie: e un robot terapeutic.
 
Puiul de foca a fost gândit pentru a fi util persoanelor vîrstnice si/sau afectate de boli precum dementa si carora singuratatea si lipsa manifestarilor de afectiune le agraveaza situatia. Numeroase studii anterioare aratasera ca prezenta unui animal - câine, pisica - era de un real ajutor acestor persoane, înviorându-le, calmându-le, ajutându-le sa relationeze mai bine cu lumea din jur. Însa prezenta unui animal viu presupune, din partea detinatorului sau, o implicare de care aceste persoane nu sunt întotdeauna capabile; în plus, prezenta animalelor ar crea probleme specifice în spitale si camine de batrâni.
 
În Japonia cea pasionata de roboti, solutia a parut la mintea oricui: construirea unui companion animatronic. Ramânea doar sa îl faca îndeajuns de sofisticat. Asa a aparut Paro, care costa în jur de 7.000 USD. A început sa fie folosit în anul 2003 în Japonia si în Europa, ajungând apoi în America de Nord. Prin îmbunatatiri succesive, a ajuns astazi la a opta generatie.
 
Dotat cu mai multe tipuri de senzori, capabil sa perceapa reactiile si chiar sa interpreteze anumite emotii ale persoanelor, Paro este capabil sa interactioneze cu oamenii într-un mod complex si, se pare, foarte reconfortant pentru pacienti. Dovada faptul ca, dupa Japonia, are succes si în SUA, unde a fost testat în câteva camine de batrâni.
 
Paro reactioneaza la atingerile umane si, spun creatorii sai, fiind capabil de învatare, îsi dezvolta, cu timpul, chiar o personalitate pe placul utilizatorului. Exista oameni care îl trateaza ca pe un membru al familiei, ajungând chiar sa-l umanizeze oarecum, asa cum fac si cu animalele de casa.
 
Totusi, Paro ramâne un robot terapeutic, cu un rol important în viata unor pacienti cu tulburari severe de sanatate. De pilda, îsi gaseste una dintre utilizarile cele mai interesante în tratamentul persoanelor ce sufera de dementa; multi dintre acesti pacienti, care sunt adesea agitati si chiar violenti, se calmeaza tinându-l în brate pe Paro, mângâindu-l si interactionând cu el - o metoda mai blânda si lipsita de efecte secundare, în comparatie cu "îndoparea" cu tranchilizante.

Chelner, hamal si cine stie câte altele

Roboti cu capacitati mai restrânse si foarte specializati au tot fost creati: roboti- chelneri, tot mai la moda în Asia; un "robot-majordom", care poate actiona ca ghid; un robot-bucatar specializat în clatite, sau un hamal care sa transporte în aeroport bagajele grele...

Acestia sunt, în general, roboti destinati spatiilor publice; unii dintre ei deja "au intrat în pâine", altii sunt însa mai degraba "concepte", prototipuri, menite sa arate cât de departe s-a ajuns cu maiestria în domeniu.
 

Dar pe noi ne intereseaza un "robot de casa", un robotel umanoid ca sa locuiasca împreuna cu noi si sa ne ajute la treburile de zi cu zi.
 

Sursa: Descopera.ro