Fiica intelectualilor Anastase Leonida si a Matildei Gill, a facut scoala primara la Galati si liceul la Scoala Centrala de Fete din Bucuresti, obtinând si un bacalaureat la sectia reala de la Liceul „Mihai Viteazul”. Respinsa, din cauza prejudecatilor, de conducerea Scolii de Poduri si Sosele din Bucuresti, s-a înscris, începând cu 1909, la Academia Regala Tehnica din Berlin, Charlottemburg, pe care a absolvit-o în 1912, devenind prima femeie inginer din Europa.
 
În momentul înscrierii, decanul a încercat s-o convinga sa renunte, aducând ca argument cei trei K: Kirche, Kinder, Küche („biserica, copiii, bucataria”) ca elemente esentiale pentru profilul femeii. Presa a consemnat evenimentul ca pe o stire senzationala: „O compatrioata a noastra, domnisoara Elisa Leonida, în loc sa studieze Literele sau Medicina, sau mai rau, Dreptul, a studiat ingineria la Charlottemburg. În inginerie viitorul femeilor e mare, domnisoara Elisa Leonida a trecut cu deosebit succes examenul final, obtinând diploma de inginer” (ziarul „Minerva”, 1912).
 
Dupa întoarcerea în România, a fost angajata ca asistent la Institutul Geologic. Participa la razboi ca membra a Crucii Rosii, ajutând si conducând mai multe spitale de campanie, fapt pentru care a fost decorata. În 1918 s-a casatorit, pe front, în localitatea Ghidiceni, cu chimistul Constantin Zamfirescu, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu.
 
Dupa razboi si-a reluat activitatea la Institut, conducând mai multe laboratoare de analize geologice. Aici s-a preocupat de analiza apei potabile, a diverselor minerale, petrol, gaze, carbuni, bituminide solide, roci de constructie si de prepararea minereurilor, semnând 85 000 buletine de analize, ale caror rezultate au fost publicate în seria „Studii economice”, editata de Institutul Geologic. A participat la importante studii de teren, privind în special identificarea si analiza unor noi resurse de carbune, de sisturi bituminoase, de gaze naturale, crom, bauxita sau cupru, carora le-a consacrat si monografii: Contributiuni la studiul bauxitelor din România (1931) si Studiul chimic al cromitelor din Muntii Orsovei (1939).
 
Tot ea a pus în evidenta calitatile bentonitei în filtrarea vinului. În paralel a activat si ca profesoara de fizica si chimie la Scoala de Fete „Pitar Mos” sau la Scoala de Electricieni si Mecanici, condusa de fratele ei Dimitrie, din Bucuresti. A profesat pâna la 1 mai 1963 când a iesit la pensie, la vârsta de 75 de ani. A fost prima femeie membra A.G.I.R. si membra a Asociatiei Internationale a Femeilor Universitare; din 1993 o strada din sectorul 1 bucurestean îi poarta numele.
 
Sursa: Enciclopediaromaniei.ro