Inca din cele mai vechi timpuri, omul a simtit nevoia de comunicare.

La inceput s-au folosit cele mai simple mijloace, plecand de la comunicarea prin fum, zgomote de anumite intensitati prin lovirea copacilor, combinatii facute cu torte aprinse pe o matrice de 5x5, oglinzi simple facute din pietre stralucitoare si altele.

Acestea au stat la baza comunicarii intre oamenii din trecut. Mergand in timp, in secolul XVIII, doctorul francez Claude Chappe a inventat o masinarie formata din trei brate mobile care putea fi vazuta de la foarte mare distanta si care putea transmite o cantitate destul de mare de informatie, prin combinarile facute de cele trei brate.

Aceasta a fost folosita cu succes in timpul revolutiei franceze. In 1793 existau 15 astfel de statii, intinse pe o distanta de 230 Km. In jurul anului 1850, an in care a fost inventat telegraful morse, s-a renuntat la acest "telegraf optic".

Spre sfarsitul secolului XIX Alexander Graham Bell a fost primul care a transmis informatie, in sensul modern al cuvantului, moduland semnalul generat de vibratiile unui "microfon", cu radiatia razelor solare.

El a reusit sa receptioneze semnalul astfel modulat la 200m. In 1934, Norman R. French a patentat sistemul telefonului optic, bazandu-se pe teoriile lui Bell si Tyndall.

Abia dupa 25 de ani, cand tehnologia a avansat suficient, a fost posibila realizarea practica a ideii lui French. In 1964 se atribuie Premiul Nobel pentru fizica lui Charles Townes, Nikolai Basov si Alexandr Prokhorov pentru contributia la dezvoltarea laserului.

Asadar, pasul catre sursa laser a fost facut, si nu mai ramanea decat inventarea unui mediu de propagare a acestei unde.

In anul 1966, intr-un articol aparut in Anglia sub semnatura lui Charles H. Kao si George A. Hockham, se anunta descoperirea unui tip de fibra de sticla care permitea transferul de informatie.

In 1970, firma americana "Corning Glass Works" realizeaza practic un cablu de fibra optica cu indice in treapta, care avea o atenuare mai mica de 20 dB/km, la o lungime de unda de 633 nm si care-l facea sa aiba aplicatie in domeniul transmisiilor pe fibra optica.

Primul sistem de fibra optica operational a fost instalat in SUA in anul 1977, an in care sistemul de transmisie pe fibra optica si-a dovedit utilitatea.

Ce este fibra optica?

Fibrele optice sunt niste fire lungi de sticla foarte pura de diametrul unui fir de par.

Ele sunt adunate in pachete numite cabluri optice si sunt folosite pentru transmiterea de semnale luminoase pe distante mari.

Parti componente:

    * miez (engleza core) - centrul fibrei prin care circula lumina;
    * invelis optic (engleza cladding) - material optic care inveleste miezul si care reflecta total lumina;
    * invelis protector (engleza coating) - invelis de plastic care protejeaza fibra de zgarieturi si umezeala.

Fibrele optice sunt de doua tipuri:

    * single-mode
    * multi-mode

Cele single-mode au miezul de 9 microni in diametru si transmit lumina de la laser in infrarosu (lungimea de unda este de la 1300nm pana la 1550nm). Fibrele optice multi-mode au miezul de 62.5 microni in diametru si transmit lumina in infrarosu de la LED-uri (lungimea de unda de la 850nm la 1300nm).

Exista si fibre optice facute din plastic cu miezul de pana la 1 milimetru diametru si lungimea de unda de 650nm. Lumina rosie transmisa in acest caz este vizibila.

Sistemul de fibra optica

Un sistem de fibra optica este format din:

    * Transimtator: produce si codeaza semnalele luminoase;
    * Fibra optica: conduce semnalele luminoase;
    * Regenerator optic: regenereaza semnalul pentru distante mari;
    * Receptor optic: receptioneaza si decodeaza semnalele luminoase.

Conectori optici

Primul conector folosit inaintea inventiei fibrei de tip single-mode a fost conectorul SMA. La ora actuala cel mai folosit tip pentru fibrele multi-mode este conectorul ST (prezinta mai putin de 1dB pierdere). Exista conectori ST si pentru fibrele single-mode. Un alt conector de larga raspandire folosit pentru fibrele single-mode este cel de tip SC. Are un pret scazut, este simplu si durabil.

Inconvenientele fibrelor optice

    * Fibra optica nu permite transportul de energie.
    * Tehnicile instalatiilor trebuie sa protejeze ochii: cantitatea de energie optica emisa din sursa de lumina si in final prin extremitatea fibrei sunt suficiente pentru a afecta retina inainte ca victima sa observe.
    * Este indispensabila purtarea ochelarilor de protectie infrarosu pentru a lucra deasupra unui dispozitiv aflat in functiune.

Sursa: Wikipedia