Transimisiunile digitale sunt o modalitate de comunicare bazata pe transmisiuni discrete de date.

Sunt considerate a fi viitorul in comunicatii.

De multi ani omul a vrut sa foloseasca cat mai profitabil descoperirile sale, iar tehnica digitala i-a oferit tocmai aceasta posibilitate.


PCM

Transmisiunile digitale cu cod in impulsuri (Pulse Code Modulation, prescurtat PCM) au aparut din nevoia oamenilor de a folosi cat mai eficient banda de transmisie.

Inca din 1954 in Statele Unite au functionat sisteme bazate pe acest principiu, care aveau capacitatea de a multiplexa pe acelasi fir de cupru 24 de canale telefonice.

In Europa se foloseste acelasi principiu de codare, dar pe suportul de transmisie se trimit simultan 30 de canale telefonice. Inaintea sistemului de transmisie PCM specialistii au mai incercat si alte metode de multiplexare, cum ar fi TDM (Multiplexare cu Diviziune in Timp) si FDM (Multiplexare cu Diviziune in Frecventa), dar care aveau foarte multe inconveniente tehnice.

Principiul de transmisie PCM este relativ simplu si consta in faptul ca semnalul util este esantionat (se iau doar anumite parti din el), se codeaza printr-un algoritm de codare, iar la receptie, semnalul este refacut din esantioanele sale.

Acest semnal de linie PCM este practic imun la perturbatii electromagnetice, iar principiul lui de codare confera o anumita pastrare in secret a informatiei transmise.

Printre codurile de linie cele mai utilizate se numara:

    * NRZ
    * AMI
    * HDB3
    * CMI

Codurile HDB3 se folosesc la transmisii cu viteze de pana la 140 Mbit/s, iar codurile CMI se folosesc la peste 140 Mbit/s. Codul HDB3 asigura o densitate de pulsuri suficienta pentru a reface semnalul util, dar este vulnerabil la salturile de faza ale impulsurilor. Codul CMI asigura o densitate foarte mare a impulsurilor, fapt care-l face portivit la transmiterea semnalelor de viteza mare, iar tactul de sincronizare al echipamentelor este extras deasemenea foarte usor.

Echipamente de transmisie

Din punct de vedere al sincronizarii retelelor de transmisiuni se intalnesc doua tipuri de echipamente :

    * Plesiochronous Digital Hierarchy (PDH)
    * Synchronous Digital Hierarchy (SDH)

La un al treilea tip de echipament numit Asynchronous Time Multiplexing (ATM) sincronizarea retelei se face in mod asincron, si banda alocata canalelor utile este alocata dinamic; de aici si avantajele lui fata de cele sincrone.

Vitezele de baza folosite de echipamentele de transmisiuni digitale sunt urmatoarele:

    * 2 Mbit/s – 30 canale telefonice de 64 kbit/s
    * 8 Mbit/s – 4 X 30 canale telefonice
    * 34 Mbit/s – 16X30 canale telefonice
    * 140 Mbit/s – 52X30 canale telefonice
    * STM-1
    * STM-4
    * STM-16
    * STM-64


Sursa: Wikipedia