Petrolul si derivatele sale, in continuare de neinlocuit

Importanta sectorului transporturilor in statele membre OECD se reflecta si in cantitatea de combustibili consumata.

Produsele petroliere reprezinta 47% din consmul final de energie, gazele naturale si electricitatea 20% si 22%, iar combustibilii solizi, aproximativ 6%. Aceeasi importanta o au produsele petroliere si in restul tarilor lumii, doar ponderea in consumul final fiind diferita - 28%.

Electricitatea reprezinta 14% din consumul final, iar carbunii, 18%, China fiind unul dintre cei mai mari consumatori.

Cresterea constanta a pretului petrolului intareste acest comportament de consum, axat pe carbuni, mai ieftini si exploatabili in cantitati mari in anumite regiuni ale globului, dar mult mai periculosi din punctul de vedere al poluarii provocate.

Diferente intre tarile membre OECD si cele nemembre sunt si la capitolul emisii de CO2. In primele, emisiile au crescut cu 15% intre 1990 si 2005, in timp ce in celelalte, dinamica a fost de 39%.

Toate aceste evolutii au determinat Agentia Internationala pentru Energie sa prognozeze o transformare dramatica a industriei energetice mondiale in urmatorii ani si sa declare actuala politica in domeniul energiei ca fiind nesustenabila, de vreme ce nu poate contracara cresterea emisiilor de CO2 - estimata la 130% pana in 2050 - si nici pe cea a cererii de petrol, cu 70%.

Un asemenea consum de petrol este echivalent cu de sase ori productia actuala a Arabiei Saudite, iar o cantitate de emisii, precum cea anticipata de specialisti, va determina o crestere cu 6 grade Celsius a temperaturii medii a aerului, provocand mutatii ireversibile ale mediului inconjurator.

Solutiile recomandate de Agentie au in vedere mentinerea in 2050 a emisiilor de CO2 la nivelul de astazi, cu ajutorul unor tehnologii deja existente, imbunatatirea eficientei energetice si reducerea emisiilor rezultate in urma generarii energiei electrice.

Costurile anuale ale unor asemenea operatiuni s-ar putea ridica la 400 de miliarde USD.

Mai radicala, dar si mai costisitoare ar fi punerea in aplicare a planului de reducere a emisiilor de CO2 la jumatate din nivelul actual, prin introducerea unor noi tehnologii si punerea in practica a unor strategii de renuntare la dependenta de petrol.

Pretul platit ar putea fi de ordinul zecilor de trilioane de dolari, investitiile anuale fiind estimate la unu-doua trilioane USD.

Articol complet in Reducerea emisiilor de carbon ne costa 45 de trilioane USD, Financiarul.COM